Schimbările climatice reprezintă una dintre principalele provocări cu care se confruntă astazi civilizaţia umană. Oamenii de ştiinţă au căzut de acord că emisiile masive de dioxid de carbon generate de activitatea umană reprezintă o cauză majoră a acestor schimbări şi că ceva trebuie făcut până nu este prea târziu. Liderii lumii – sau, mă rog, majoritatea lor – au preluat cauza, după ani şi ani de dezbateri, şi au pus bazele unor politici de natură să reducă emisiile de CO2. Uniunea Europeană, de pildă, a adoptat aşa-numitul Pact Ecologic European, sau Green Deal, iar obiectivul principal este ca, până în 2050, Comunitatea Europeană să devină neutră din punctul de vedere al emisiilor de gaze cu efect de seră. Au fost puse la punct programe şi strategii care vizează mai toate domeniile, mai cu seamă cel energetic. Sursele poluante de energie, precum cărbunele, de pildă, ar trebui să devină istorie. Îngrijorările privind securitatea energetică a europenilor vin pe fondul unei situaţii în care în care resurse interne majore, precum cele de cărbune, de pildă, sunt “trecute în rezervă” din cauza emisiei de gaze cu efect de seră pe care o presupune exploatarea acestora. Tendinţa de închidere a minelor de cărbune are ca orizont deceniul următor, după anul 2030 urmând să consemnăm renunţarea completă la exploatarea energetică a zăcămintelor carbonifere în Uniunea Europeană. Acestea rămân totuşi o resursă considerabilă şi nu puţine sunt vocile care pun în discuţie renunţarea definitivă la cărbune. Despre politicile europene în domeniu ne vorbesc invitaţii noştri, profesorul Ionuţ Purica, expert în energie, şi Dumitru Fornea, secretar general al Confederaţiei Sindicale Naţionale Meridian, membru al Comitetului Economic şi Social European, raportor al Comitetului pe teme de tranziţie energetică.