Tinerii din România născuți după 1995 se află în topul șomerilor din Uniunea Europeană, fiind destul de greu de angajat. Și asta pentru că Generația Z își dorește să muncească, dar în termeni diferiți față de generațiile anterioare. Vor salariu mare, program flexibil și posibilități de dezvoltare profesională.

„Suntem pe primul loc în UE la nepotrivirea domeniului studiat cu cel în care ne angajăm. Acest lucru vine din lipsa unor ore de consiliere profesională în școli” (Raluca Dumitra, reprezentant al celei mai mari platforme de recrutare din România).

Dacă înainte de 1989, românii aveau un loc de muncă la 18-20 de ani, acum situația este alta. O vină o are și familia, este de părere sociologul Dan Petre: „... atâta vreme cât există această mentalitate de sprijin al copilului mult timp după ce termină studiile, situație care are un specific cultural pentru România, prin comparație cu alte țări din lume, țările anglo-saxone sau Statele Unite, unde, odată ce ai ajuns la o anumită vârstă, ai datoria de a deveni independent și de a părăsi casa, ca să te descurci. Deci, până când nu vor exista aceste nevoi acute care să determine depășirea unor așteptări, eu cred că lucrurile vor continua în mare măsură în acest fel”.